Realitatea TV

FAPT: La sfirsitul anului 2004 leul s-a apreciat pe neasteptate, in scurt timp si semnificativ dupa 15 ani de scadere continua, intrerupta de unele cresteri neimportante. BNR a anuntat ulterior ca aceasta se datoreaza interventiei sale pe piata (BNR a vindut dolari/euro din rezerva sa si a cumparat lei, in cantitate relativ mare si intr-o perioada scurta).

CORUPTIE: Exista cel putin o persoana care stia din vreme de aceasta schimbare a cursului de schimb leu/dolar (euro), si anume persoana care a luat decizia interventiei pe piata valutara a BNR. Aceasta persoana putea sa imprumute o suma mare de bani in dolari sau euro si sa foloseasca aceasta suma ca sa cumpere lei inainte de aprecierea leului. Dupa aprecierea leului, aceasta persoana putea schimba leii inapoi si sa isi plateasca datoria, raminind cu un profit substantial. Acest profit este, practic, dar nu stiu daca si juridic, furat din rezerva de valuta a BNR, deci de la cetatenii romani. EXEMPLU: P = functionarul de stat care ia decizia interventiei BNR pe piata valutara. Cursul de schimb leu/dolar = 3/1 (lei noi, pentru simplificare). P se imprumuta cu $10.000.000. P cumpara cu acestia 30.000.000 lei (lei noi). Dupa citeva zile, cursul leu/dolar = 2/1. P cumpara $15.000.000. $10.000.000 ii primea de la piata, dar $5.000.000 sint cadou de la BNR. Returneaza $10.000.000. Ramine cu $5.000.000, care inainte erau la BNR. Fiind functionar important in domeniul bancar, P stie cum sa se imprumute cu sume mari pe citeva zile (de fapt, creditorul risca putin, deoarece banii pot fi depusi intr-un cont din care P sa nu-i poata scoate fara aprobarea creditorului, mai mult, P poate garanta creditul cu o suma relativ mica de bani care ar acoperi o posibila pierdere in cazul devalorizarii leului). De asemenea, P stie citi lei poate cumpara in prima zi fara sa influenteze prea mult piata valutara din Romania.

EFECTELE asupra economiei sint negative: toate contractele care depind direct sau indirect de cursul de schimb leu/dolar (euro) sint contestate de una dintre parti. Agentii economici (indivizi si firme) nu isi pot planifica activitatea. Incepe o lupta intre BNR si agentii economici din Romania. Sa zicem ca agentii economici isi tin economiile in euro. BNR intareste leul si agentii economici pierd cind sint nevoiti sa cumpere lei ca sa isi faca platile. Daca agentii economici economisesc in lei, BNR poate ieftini leul (inflatie). Banii pierduti de agentii economici se regasesc in buzunarele celor care stiau din timp cum va varia cursul leu/dolar (euro). Economia romaneasca, adica rezidentii romani, pierd mult mai multi bani decit cistiga P, deoarece economia devine INEFICIENTA. Multi bani, adica munca, se pierd.

DEMOCRATIILE AVANSATE: Piata valutara a fost lasata, la un moment dat, libera. Cursul fluctua relativ rapid in jurul unei valori medii. Valoarea medie varia lent in timp. Fluctuatia rapida in jurul valorii medii stinjenea agentii economici (indivizi si firme). A fost luata hotarirea ca banca centrala sa cumpere si sa vinda valuta a.i. sa fixeze cursul de schimb la valoarea sa medie. Valoarea medie e fixata de piata. Rezervele de valuta ale bancii centrale variaza si ele in jurul unei valori medii, in timp ce banca centrala le foloseste pt. stabilizarea cursului.

SCUMPIREA ENERGIEI

In mod normal, energia se tranzactioneaza pe piata libera, la un pret mondial. Preturile locale pot varia in functie de costul transportului si de alti factori.

In Romania, insa, energia este subventionata de stat. Consumatorul cumpara energia la un pret mai mic decit cel impus de piata libera. De aceea, consumatorul din Romania cumpara mult mai multa energie decit ar fi cumparat la pretul adevarat. La sfirsitul lunii, insa, consumatorul din Romania este obligat sa plateasca taxe f. mari, din care este subventionata energia pe care a consumat-o in exces in timpul lunii respective.

Mai mult, unele subventii se pierd pe drum.

Si mai mult, nimeni nu face economie, deoarece fiecare vede energia ieftina, si, oricum, nimeni nu scapa de plata taxelor pentru subventionarea energiei consumate de toti ceilalti.

Inca si mai mult, producatorii nu vor scadea costurile de productie. Daca acestea sint mari, producatorii pot cere subventii si mai mari. Statul va creste taxele.

Cautarea unor surse alternative de energie mai ieftina (dar nesubventionata) sau a oricaror alte mijloace de economisire (nesubventionate) devine dificila d.p.d.v. economic.

Politic, oamenii sint dependenti de stat. In timp ce ei platesc taxe imense pt. subventii, sint nevoiti sa cerseasca preturi cit mai mici pentru energie. Vor cumpara multa energie, scumpa, si nu vor avea bani pt. alte investitii: mincare buna, carti, s.a. Nu vor invata sa faca decizii economice. Vor fi cersetori.

Asadar, energia NU se scumpeste in Romania mai mult decit in alta parte. Subventiile scad, iar pretul vazut de consumator creste, si asta e f. bine. Oamenii vor mai cumpara si altceva in afara de "intretinere". Vor putea cumpara energia cea mai ieftina, nesubventionata. Vor putea economisi folosind surse alternative de energie. Vinzatorii de energie vor incerca sa scada preturile pt. cistigarea pietii.

Mai exista un aspect al "scumpirii" energiei in Romania. Subventiile sint platite de cei care au, totusi, niste bani. Energia subventionata este consumata, pe linga cei cu bani, care au patru case de incalzit, si de pensionarii care stau in bucatarie ca sa se incalzeasca. De aceea, o parte din subventie reprezinta, de fapt, un transfer de la bogati la saraci. Acest transfer ar trebui insa facut in bani. Banii strinsi din taxe ar trebui dati saracilor. Saracii adevarati nu au un apartament in care sa se incalzeasca. Banii din subventii ar putea fi impartiti tuturor cetatenilor, ca sa nu mai fie loc de coruptie in distribuirea banilor. Aceasta impartire ar echivala cu un transfer de bani de la bogati la saraci (taxele fiind proportionale cu venitul, iar transferul fiind egal pentru toti).

Daca insa romanii nu vor sa ii ajute pe saraci, atunci ar trebui scazute taxele.

Daca nici asta nu se intimpla, ar fi frumos sa aflam cum sint folositi banii care erau folositi la plata subventiilor.